Blog din cea mai bună dintre lumile posibile

Anul acesta l-am înscris pe David la concursul de pictură şi desen care va avea loc în cadrul Space Fest 2026. Evenimentul este organizat în campusul Universitatea Politehnica Bucureşti între 7 şi 9 mai. Am vizitat şi în anii trecuţi Space Fest, dar este prima dată când participăm la concursul de desene. Programul este interesant: lansări de rachete, observaţii solare coordonate de echipa Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu", expoziţie de elicoptere, expoziţie de meteoriţi şi activităţi hands-on coordonate de echipa Institutul Astronomic al Academiei Române, şi multe altele. E de mers. https://spacefest.upb.ro/

 Pentru că e primăvară şi copacii înfloriţi ne atrag atenţia că există, vă propun un exerciţiu. Încercaţi să reperaţi în preajma locuinţei următorii pomi fructiferi: cireş, vişin, nuc, gutui, păr, prun, măr, cais, piersic, dud şi corcoduş. Treceţi apoi la arbori: plop, stejar, mesteacăn, ulm, fag, carpen, salcâm, salcie, chiparos de baltă, oţetar, arţar, catalpa, pin, brad, molid, frasin şi castan. Într-o lume care pare dominată de platani, există arbori care se încumetă să reziste şi să ne arate cât de importantă este diversitatea. Nu mă refer la arbori celebri, protejaţi de legislaţie. Pomii din jurul blocului sunt la fel de importanţi.

Săptămâna trecută am descoperit două fotografii cu oraşul Drăgăneşti-Olt realizate înainte de 1989. Fotografiile erau postate pe Facebook de către Laurenţiu Guţică, muzeograf, profesor şi director al Muzeului Judeţean Olt. O să continui cercetarea. Până atunci, cele două fotografii: Magazinul Universal şi Blocul cu Bar de Zi. La parterul Magazinului Universal existau două persoane importante: în stânga era Drina, de la care cumpăram detergenţi, Eldet şi Deval (nu Perlan Alb), iar în dreapta Costel, de la care cumpăram cuie. De aici am cumpărat primul ceas, un Orex, iar tata un Vostok. Orexul a fost dezmembrat şi analizat şi răsanalizat pentru că era electronic. Ceasul lui tata a supravieţuit perioadei. Îl am şi acum. Bar de Zi, pronunţat în acea perioadă Bardezi, era un restaurant de lux pentru acele vremuri. După 1989 a devenit accesibil publicului larg, iar Salonul Roşu a fost transformat în discotecă. La Salonul Roşu am organizat Banchetul din clasa a XII-a.

 Cele mai discriminate flori sunt viorelele – Scilla bifolia . Răsar primăvara, la puțin timp după ghiocei. Wikipedia scrie că ating o lungime de până la 25 cm, iar florile sunt de culoare albastru-violacee. Mie mi se par de un albastru-șters. Par un fel de zambile anemice. La Drăgănești-Olt îmi umpluseră grădina, drept pentru care le consideram plante invazive. În București nu am mai avut unde să le văd. Am observat că oamenii preferă ghioceii sau plantează în grădina din fața blocului plante primite la ghiveci, precum zambilele sau lalelele. După ce se usucă florile, pun bulbii în pământ și, dacă nu are loc vreo anvelopare, parcarizare sau schimbare de țevi, primăvara următoare acestea răsar. Viorelele nu cred că au beneficiat de atenția cuiva. Răsar pe locul lor de ani și ani. Nu știu câte plante au dat dovadă de o asemenea rezistență în oraș. Am trecut zilele trecute prin Titan și am surprins una. Pun poza mai jos.

Exclus să avem raționalizarea carburanților sau a circulației auto, cum era înainte de 1990, când se circula în weekend cu soț sau fără soț. Motivul este simplu: măsura ar trebui aplicată tuturor, inclusiv celor care decid asupra ei. Nu poți spune: „Sunt vremuri grele, dar numai pentru voi”. Iar pe mulți nu îi văd în transportul în comun. Am permis, dar nu am mașină. Folosesc în principal metroul, dar și autobuzul sau tramvaiul când e nevoie. Știu cum e în transportul în comun. Pe ruta Pipera – Berceni, care trece prin centrul Capitalei, e blocaj în fiecare dimineață. Dacă trebuie să ajungi de la Unirii la o conferință în zona Universitate – Romană, n-ai loc în metrou. De obicei aștepți pe următorul sau chiar pe al doilea. E aglomerație și pe străzi, dar acolo ești în lumea ta. Nu te înghesuie nimeni. Ai loc pe scaun. Dacă ai de făcut trei sau patru drumuri într-o zi, utilizarea mașinii schimbă total perspectiva. Și mai e ceva. Trebuie să vedem dincolo de utilizarea mașinii ca mijloc d...

 Miercuri, 4 martie, am fost la o conferință organizată într-o cafenea din zona Universitate. La început am întrebat gazdele când a fost construită casa. Nu știau exact, dar auziseră că ar avea peste o sută de ani. Pe tot parcursul conferinţei am privit la imobilul de lângă, aflat în plin proces de consolidare. Nu știu cât de solidă era casa în care se ținea evenimentul, dar mi-am spus că nu are cum să pice un cutremur chiar pe 4 martie. După principiul că o bombă nu cade de două ori în același loc. Un coleg din presă a spus că acest principiu nu mai e valabil în epoca tehnologiei moderne. Nu am mai zis nimic, era ca şi cum aş vorbi de funie în pădurea spânzurabililor. După conferință am început să caut pe Google informații despre cutremurele din România. Pe Wikipedia există chiar o listă a lor. Și nu doar atât. Se vorbește și despre frecvența statistică. „Statistic, cutremure cu magnitudinea 6 și peste apar în Vrancea aproximativ la fiecare 10 ani, cutremure cu magnitudinea...